Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2011

Stamate, stamate, staaa… uite-aşa tot casc maxilarul şi şuier numele eroului urmuzian. Şi privesc un Rinocer. Se plimbă cu nonşalanţă prin faţa cafenelei. Cu un croissante proaspăt( de la Boulangerie de P. unde serveşte o fătucă cu nurii plimbaţi prin toată expresivitatea străzilor pariziene) în vîrful cornului african. Cred că e din Africa. Stau şi îmi beau cafeaua liniştit. Şi îmi imaginez o întreagă savană cu lei dansînd pe spatele rinocerului. Un Urmuz şchiop vine în urma sa, cu o pîlnie la braţ. Roşcată, cu mulţi d în nume, păşind aţîţător. Se desprind spirale de răgete mistice, din savane. Îmi vine să rup cu dinţii din Pîlnie. Dar stau la cafenea şi sunt nevoit să îmi mestec pornirile între măsele.  „Pe ăsta tot aşa l-am pierdut băiete!” susură gura lui Urmuz. Îşi suflecă tacticos piciorul pantalonului şi îmi prezintă în toată splendoarea un ciot de picior. Presupun că şi l-a înfulecat după ce a epuizat pornirile. Pentru că de întrebat nu l-am întrebat. Sunt atent la Rinocer. Tocmai a îmbrîncit un omuleţ imbosibil de scund. Nici nu şi-a dat seama de imensa creatură care i-a zdruncinat jobenul. Rînjeşte stupid, cu un strop de salivă în colţul gurii. În spatele meu, Urmuz şchioapătă dramatic cu teribila Pîlnie la braţ.

Sau: la naiba cu tot! Dali mi-a înfulecat un ochi şi Ionesco o jumătate de plămîn. Nu pot să stau privind la imbecilii ăştia doi cum mă înfulecă de tot.

Sau: am citit aşa multe porcării pe internet încît am un chef nebun de miştocăreală organică, dar nu aşa, la nivel cît mai organic, dacă mă înţelegeţi.

Au revoir!

Anunțuri

Read Full Post »