Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2012

Nu cunosc dacă v-a fost dat să priviţi la spatele unui toboşar aplecat peste un caiet oarecare. Cu un condei prea mic pentru pumnul prea mic de toboşar. Cu părul vîlvoi de la atîta tact uitat. Care sprijină prelingerea frunţii de toboşar. Cu bretele aruncate hotărît peste umerii înguşti de toboşar. Care susţin pantalonii prea scurţi de toboşar. Cu picioarele legănîndu-se teribil, într-o cursă nebună a legănării de picioare încălţate în ghete de toboşar. Şi mîinile! mîinile stau azvărlite peste caiet. Caietul azvîrlit peste masă. Masa azvîrlită pe podeaua care zace azvîrlită, într-un act final de tragism desuet, pe pămîntul în mişcare. Degetele nu se mai închid peste beţele atît de familiare înainte. Nu mai apar puncte albe pe încheieturile strînse furios. Beţele nu mai coboară. Tinicheaua jinduie aiurea. Rîndurile rămîn nescrise.

Iar toboşarul ţipă inutil în faţa muntelui de sticlă.

Pentru că nu se mai fabrică tobe de tinichea.

Am avut un chef teribil(nu chiar teribil după cum urmează să vedeţi) să prind un Sfinx. Doar că nenorocitul acela de nas, care a avut tîmpita inspiraţie de a se sinucide în deşert, a omorît orice urmă de compasiune, pentru orice fel de Sfinx. Prin urmare, am renunţat la Sfinx, după ce în prealabil l-am făcut să tragă din narghilea, să şadă turceşte, să scoată inepţii urmuziene(fără nici o referire la Pîlnie! din păcate) şi să leviteze(înainte a mers şi pe cărbuni aprinşi). Dar, după cum am mai spus, nasul ăla, mama lui de nas!

Am rămas obsedat de tobe. Şi caut mereu toboşari. Pe străzile aglomerate. Sau pe acoperişuri. Nu ştii unde îi poţi găsi. Sau ciulesc urechea  poate prind vreun răpăit ascuns, printre claxoanele şi huruielile frustrante. Uneori mă aplec în genunchi şi scormonesc febril cu ochii pe sub rafturile din supermarket-uri. Poate, poate le-a scăpat o tobă. Nimic. Niciunde. Toboşari am mai văzut. Doar că sunt al naibii de trişti, cum umblă ca la balamuc, cu o pereche de beţe,  pe care o învîrt entuziasmaţi şi cu care bat ca apucaţii în tinichele imaginare. Sau sunt unii şi mai şi. Bat ritmul în cutii. CUTII!!! De conserve, de fursecuri belgiene, de vopsele, de cremă de papuci. Prefer să nu îi întîlnesc. Mai mereu îmi cer o ţigară(ăştia cu CUTIILE). Sau îmi explică serii interminabile de bătăi consecutive. Nimic mai plictisitor.

Mă obseda imaginea asta, cu mine umblînd prin deşert şi împiedicîndu-mă cu ochiul de un vîrf de piramidă. Unde era Sfinxul în toată împiedicarea asta dureroasă? La o aruncătură de băţ, privind impasibil înainte. Întreg înapoi-ul îi şedea cocoţat în bucata aia de nas blestemată!  

 Faţa unui toboşar e totul. Pe lîngă tobă. Şi neastîmpărul nativ, care se manifestă expresiv prin vînturarea dementă a beţelor pe suprafaţa albă a tobei. Restul sunt aşchii de tinichea. Şi poveste. Se adună sunetele în convulsii. De umplu pagini, altfel nescrise. Dum, dum , dummmmmmmm, tammmmm, dummm, dam, tummmm, tadummmmmm. Dar mi-a fost dat să văd cu ochii mei cum s-au dus dracului tobele de tinichea. S-au scos toate din magazinul cu jucării. Şi s-au înlocuit cu alte tobe. Numai de tinichea nu erau astea. De alea scoase nu se mai ştie nimic. Nu s-a mai găsit nici un Oskar prin preajmă să  îşi reînnoiască provizia de tobe. Şi aşa au uitat toboşarii să scrie. Au încetat să mai vrea să crească de la 3 ani. Pentru că nu mi-a mai fost dat să văd nici un toboşar atît de mic cu o dorinţă de a bate atît de mare.

O teorie care se pronunţa în problematica esteticii nasului Sfinxului suna cam aşa:

„Şi vrînd Tutannuştiucum să dovedească natura sa divină a plecat cu mare alai la Sfinx acolo a dat timp de 7 ani lumină cu fruntea în nasul sfinxului de mîniatu-s-au foarte Stăpînii ceriului de au trimisu ei mare pedeapsă încît Tutannuştiucum a picat cu ţeasta sfărîmată sub Sfinx cu nasu Sfinxului peste trupul lui de au bocitu regatu încă pe cît a datu el cu fruntea în nasu Sfinxului.” Posibil ca manuscrisul care conţine teoria de mai sus să fi fost înţeles greşit de venerabilii egiptologi. În orice caz eu tot nu înţeleg care-i faza cu Sfinx.

 P.S: De întîlniţi un toboşar cu o tobă, care nu a uitat să scrie, să nu îmi spuneţi. Întrebaţi-l despre Sfinx.

Rin o cer! {ca să citez o Zvîrlugă}

Anunțuri

Read Full Post »